Elvețienii au respins duminică, 27 septembrie 2026, cu 70,2% din voturi inițiativa care cerea înscrierea unei neutralități «permanente și armate» în Constituție. Rezultatul, comunicat de Oficiul Federal de Statistică și relatat de Tagesschau, lasă guvernului de la Berna libertatea de a coopera cu alte state în materie de securitate și de a adopta sancțiuni autonome atunci când consideră că ordinea internațională a fost încălcată.
Ce ar fi schimbat inițiativa
Textul supus votului nu întreba dacă Elveția trebuie să renunțe la neutralitate. Aceasta este recunoscută internațional din 1815 și este consacrată constituțional din 1848. Inițiativa promovată de organizația Pro Schweiz, apropiată de SVP, urmărea o definiție mult mai rigidă: fără aderare sau cooperare cu alianțe militare precum NATO, în afara situației în care țara ar fi fost atacată ori amenințată iminent; fără participare la conflictele dintre state terțe; fără sancțiuni împotriva beligeranților, în afara celor hotărâte de ONU și a măsurilor împotriva eludării sancțiunilor.
Consecința practică era mai mare decât formula solemnă din buletinul de vot. Consiliul Federal explică explicit că actuala politică permite Elveției să lucreze cu alte țări pentru propria securitate și să participe la regimuri de sancțiuni. După invazia rusă în Ucraina din 2022, Berna a preluat în mare parte sancțiunile Uniunii Europene. Inițiatorii au susținut că tocmai această decizie a golit neutralitatea de conținut; guvernul și majoritatea partidelor au răspuns că refuzul de a distinge între agresor și victimă ar izola Elveția și i-ar reduce securitatea.
Urnele au fost mai categorice decât sondajele
Cu unsprezece zile înainte de referendum, Reuters cita două sondaje: unul indica 68% împotrivă și 31% pentru, iar celălalt 63% împotrivă și 34% pentru. Rezultatul de 70,2% «nu» a depășit ambele estimări ale taberei adverse. Față de sondajul de 68%, respingerea a fost cu 2,2 puncte procentuale mai mare; față de cel de 63%, diferența a fost de 7,2 puncte. Nu este doar o victorie la limită, ci un refuz clar al transformării neutralității într-o interdicție aproape automată de acțiune externă.
Ce rămâne neschimbat și ce contează pentru Europa
Elveția nu intră în NATO, nu renunță la neutralitate și nu devine parte la războaiele altora. Votul păstrează însă actuala marjă de decizie: cooperare de securitate fără aderare la o alianță, sancțiuni stabilite politic și rol diplomatic de mediator. Diferența este esențială pentru statele europene care folosesc sancțiunile ca instrument între simpla declarație și intervenția militară.
Certitudinea este rezultatul votului și conținutul inițiativei. Ipoteza că Moscova va reacționa dur sau că relațiile Elveției cu NATO se vor aprofunda rămâne, deocamdată, o anticipare. Nici urnele, nici sondajele nu demonstrează că fiecare alegător a votat gândindu-se la Rusia. Ele arată altceva, suficient de limpede: o majoritate masivă nu a vrut ca neutralitatea să devină o pereche de cătușe constituționale.
Perspectiva CBCRO News
Neutralitatea sună impecabil în discurs, mai ales când factura securității este plătită de vecini. Dar cine plătește dacă regula te obligă să aștepți atacul înainte să cooperezi? Cine răspunde când agresorul primește avantajul tăcerii, iar victima primește o lecție de echidistanță? Elvețienii n-au demolat neutralitatea. Au refuzat s-o transforme într-o scuză elegantă pentru neputință. Uneori, cea mai serioasă formă de neutralitate este să nu confunzi pacea cu absența coloanei vertebrale.
Document: Pagina oficială a referendumului și explicația inițiativei