Liderii G7 au decis vineri, 2 octombrie 2026, eliberarea coordonată a 100 de milioane de barili de petrol și produse petroliere din stocurile de urgență, prin Agenția Internațională a Energiei. Livrările trebuie să înceapă imediat și să se întindă pe patru luni, iar o cantitate „substanțială” de motorină urmează să fie adusă în piață în primele 20 de zile. Documentul oficial nu spune însă cât revine fiecărui stat și nici cum se împarte totalul între țiței, motorină și alte produse. Cifra este mare. Detaliul care decide efectul lipsește încă.
Împărțite mecanic la aproximativ 120 de zile, cele 100 de milioane de barili ar însemna în medie circa 833.000 de barili pe zi. Este un calcul CBCRO News, nu un calendar oficial de livrare. În practică, acordul pune motorina în față, tocmai fiindcă piața nu duce lipsă doar de țiței, ci de capacitatea de a-l transforma în combustibilul folosit de camioane, agricultură și industrie.
De ce motorina a devenit problema centrală
IEA spune că exporturile de țiței din Orientul Mijlociu s-au refăcut semnificativ, dar fluxurile de produse rafinate rămân sever limitate. Criza din Strâmtoarea Hormuz a lovit oferta, iar atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești au adăugat presiune asupra motorinei. Cu alte cuvinte, barilul poate ajunge la terminal și totuși cisterna să nu primească destul combustibil finit. Rafinăria, nu doar sonda, a devenit gâtul de sticlă.
Acțiunea de acum vine după intervenția record anunțată de IEA la 11 martie: 400 de milioane de barili. Până la 2 octombrie, aproximativ 325 de milioane fuseseră deja eliberate, adică peste 80%, potrivit directorului executiv Fatih Birol. Noul pachet de 100 de milioane echivalează cu aproape 31% din volumul deja pus pe piață și cu 25% din angajamentul inițial din martie. Rezerva nu este un izvor fără fund; fiecare intervenție reduce tamponul disponibil pentru următorul șoc și obligă ulterior la refacerea stocurilor.
| Indicator | Cifră verificată | Ce înseamnă |
|---|---|---|
| Pachetul G7 | 100 mil. barili | Eliberare imediată pe patru luni |
| Intervenția IEA din martie | 400 mil. barili promiși | Cea mai mare acțiune colectivă de urgență |
| Deja eliberat până la 2 octombrie | aprox. 325 mil. barili | Peste 80% din pachetul din martie |
| Termen pentru diesel | primele 20 de zile | Livrare prioritară, fără volum exact public |
| Raport IEA | în maximum 20 de zile | Evaluare a implementării și recomandări |
Piața a coborât înainte ca rezervoarele să se umple
Mesajul politic a produs o reacție rapidă. Reuters consemnează că futures-urile americane pe motorină au scăzut cu 3,25%, la 4,49 dolari pe galon, iar reperul european a pierdut aproximativ 83 de dolari pe tonă, adică 5,75%. Petrolul Brent a închis la 102,25 dolari pe baril, în scădere cu numai 0,06%, iar WTI la 91,11 dolari, minus 1,90%. Diferența spune povestea zilei: piața a reacționat mai puternic acolo unde doare — la produsul rafinat — decât la țiței.
În discuțiile europene, Franța propusese 50 de milioane de barili de motorină din stocurile Europei și încă 50 de milioane de barili de țiței prin membrii IEA. Reuters calculează că partea de 50 de milioane de barili de motorină ar reprezenta aproximativ 17% din stocurile de urgență ale UE pentru motorină și gasoil, dar numai în jur de 3% din consumul anual al blocului. Acesta este un scenariu discutat, nu defalcarea finală publicată de G7. A confunda cele două ar transforma o propunere în fapt împlinit.
Presiunea americană și promisiunea fără interdicții
Acordul a fost obținut după ce administrația președintelui Donald Trump a presat Europa să reducă stocurile, avertizând că Statele Unite ar putea limita exporturile de motorină. După reuniune, Trump a spus că interdicția nu va fi aplicată, deși în săptămânile precedente afirmase în mai multe rânduri că o ia în calcul. Declarația comună G7 promite evitarea restricțiilor la exporturile de energie între membrii grupului și cere producătorilor să nu introducă alte interdicții care ar înrăutăți piața.
Aici este contradicția utilă pentru cititor: guvernele promit comerț liber după ce amenințarea cu blocarea comerțului a fost folosită ca pârghie de negociere. O analiză Energy Aspects citată de Reuters descrie acordul drept mai curând o declarație politică decât un angajament obligatoriu cu volume detaliate. Cert este totalul de 100 de milioane și calendarul general. Necunoscute rămân contribuțiile naționale, structura exactă a produselor și viteza cu care combustibilul ajunge efectiv la consumator.
Ce poate simți omul la pompă
Eliberarea stocurilor poate tempera cotațiile angro și poate reduce riscul unui nou salt, dar nu garantează o scădere identică și imediată la pompă. Prețul final include costul produsului, cursul valutar, transportul, marjele comerciale și taxele. În plus, rafinăriile trebuie să-și coordoneze mentenanța și să crească temporar utilizarea acolo unde este posibil, o altă cerință din comunicatul G7. Dacă deficitul de rafinare persistă, rezerva cumpără timp; nu construiește instalații noi.
Pentru România, efectul relevant trece prin cotațiile europene ale motorinei, prin costurile de import și prin transport. O scădere a prețului angro poate opri o parte din presiunea pusă pe marfă, agricultură și navetă. Dar până când volumele, contribuțiile și livrările nu sunt publicate, orice promisiune despre câți bani va economisi șoferul la un plin ar fi ghicit. G7 a pus pe masă o cantitate importantă și un termen scurt. Factura reală se va vedea abia când barilii promiși devin motorină livrată.
Document: Declarația oficială a liderilor G7 privind securitatea energetică