Întâlnirea din 24 septembrie dintre Donald Trump și Xi Jinping a avut o miză imediată: menținerea armistițiului comercial convenit în 2025 și evitarea unei noi explozii tarifare. În spatele fotografiei oficiale există o cronologie dură. Tarifele americane pentru bunuri chinezești au ajuns, în punctul maxim al confruntării, la 145%, iar replica Beijingului la 125%.
Negocierile de la Geneva au redus temporar taxele la 30% pentru importurile chinezești în SUA și la 10% pentru bunurile americane în China. Pauza a fost prelungită, iar înțelegerea actuală urmează să expire în noiembrie 2026. Investitorii nu urmăresc politețea liderilor, ci dacă acel termen va fi împins mai departe.
China intră la masă cu motorul comercial pornit
Reuters arată că, în cele patru luni dintre întâlnirile celor doi lideri, comerțul Chinei cu restul lumii a crescut, iar peste jumătate dintre categoriile de produse chinezești importate de SUA au înregistrat avans față de 2025. Yuanul a urcat înaintea summitului la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani și jumătate, până în jur de 6,695 yuani pentru un dolar.
China caută timp și predictibilitate. SUA vor concesii privind excedentul comercial, fentanyl-ul, tehnologia și materiile prime critice. Taiwanul rămâne dosarul pe care nicio reducere tarifară nu îl poate transforma într-un simplu punct de contabilitate.
De ce plătește și România
Un nou război tarifar poate redirecționa mărfuri chinezești către Europa, apăsând industria auto și producătorii locali. În sens invers, restricțiile pentru tehnologie și metale rare pot scumpi echipamentele, bateriile și componentele. România este prinsă în lanțurile industriale germane și europene: când comenzile încetinesc la marile uzine, efectul ajunge în fabricile și salariile de aici.