În România, o știre pare să existe abia când o instituție binevoiește să o confirme. Până atunci, oamenii care au muncit, au scris, au depus plângeri și au cerut explicații sunt aproape invizibili. Acum, după comunicatul Parchetului General despre peste 600 de plângeri privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024, o parte a presei descoperă subiectul ca și cum ar fi apărut peste noapte. Numai că istoria nu începe în octombrie 2026.
Începutul: cetățeni, nu conferințe de partid
În decembrie 2025, potrivit relatărilor inițiatorilor, oameni din mișcarea Valul Democrației, între care Cristian Dan, au lucrat la un model de plângere penală și l-au pus la dispoziția cetățenilor. Miza era simplă: fiecare om care considera că există fapte ce trebuie cercetate să poată sesiza procurorii. Depunerea unei plângeri nu dovedește comiterea unei infracțiuni; dovedește însă că un cetățean cere statului să examineze fapte și argumente.
22 decembrie: la ușa Parchetului, un afiș
La 22 decembrie 2025, participanți la mobilizarea pentru depunerea plângerilor s-au prezentat la Parchetul General. Presa a relatat că activitatea cu publicul era suspendată până la 31 decembrie, oficial pentru lucrări de mentenanță, iar sesizările puteau fi transmise prin poștă, fax sau e-mail. Nu avem dovada că suspendarea a fost decisă pentru a împiedica această acțiune. Avem însă imaginea publică a unei întâlniri ratate între cetățeni și instituția căreia îi cereau explicații. Un afiș nu poate înlocui încrederea.
Ce coincidență amară: tocmai când oamenii voiau să pună întrebări, ghișeul era închis. Să fi fost numai calendarul sărbătorilor și mentenanța? Poate. Dar o instituție care pretinde încredere trebuie să explice limpede, nu să lase suspiciunile să crească în tăcere.
Din ianuarie până în martie: insistență, nu spectacol
Mobilizarea a continuat în ianuarie și februarie 2026. În martie, potrivit unei relatări publicate la 12 martie, Valul Democrației a cerut, printr-un demers susținut de 60 de petenți, clarificarea modului de înregistrare a plângerilor. În acea relatare apar Cristian Dan, Iulian Ghinescu și avocatul Mihai Rapcea. Întrebarea devenise procedurală și precisă: erau sesizările tratate ca plângeri penale sau ținute într-o lucrare administrativă?
Asociația ALES și costul accesului la justiție
În această istorie intră și Asociația ALES, care a susținut demersurile cetățenilor și a contestat felul în care sesizările au fost gestionate. Potrivit relatărilor despre poziția asociației, la 8 aprilie 2026, 589 de sesizări figurau într-o lucrare administrativă. Asociația a invocat și numărul 2193/VIII-1/2025. Este necesară verificarea rezoluției integrale a Inspecției Judiciare și a documentelor de la dosar înainte de a transforma aceste susțineri într-o constatare definitivă de ilegalitate.
Ideea sprijinului juridic colectiv merită, la rândul ei, consemnată: pentru oamenii fără resurse de a plăti individual avocați, organizarea poate face diferența dintre un drept scris pe hârtie și un demers efectiv. Cine a redactat, cine a consiliat, cine a finanțat și cine a depus efectiv trebuie stabilit pe bază de documente, nu împărțit după simpatii.
27 iulie: urmărire penală in rem. 14 octombrie: află și publicul
Parchetul General a comunicat în octombrie 2026 că urmărirea penală in rem fusese începută la 27 iulie. In rem înseamnă cercetarea faptelor, nu punerea sub acuzare a unei persoane. Nu este verdictul pe care unii îl așteaptă și nici confirmarea că anularea alegerilor a fost infracțiune. Dar datele nasc întrebări legitime: de ce a durat atât? Ce acte au fost efectuate? Cum au fost reunite sau analizate plângerile? Ce răspunsuri au primit petenții și când?
Presa care prezintă astăzi cifra de 600 ca pe o revelație ar face bine să deschidă arhiva. Subiectul nu s-a născut odată cu comunicatul. Au existat oameni în fața instituției, documente puse la dispoziția publicului, solicitări, avocați, dispute despre numere de înregistrare și luni întregi de întrebări. A descoperi doar ultima pagină și a ignora capitolele precedente nu înseamnă documentare.
Cine muncește și cine va culege meritele?
Mai este o ipocrizie posibilă, pe care istoria politică românească o face ușor de imaginat, dar pe care nu o putem prezenta încă drept fapt consumat: confiscarea simbolică a muncii civice. Unii scriu plângeri, alții bat drumurile, iar la prima veste convenabilă se pot găsi personaje politice gata să pozeze în autorii întregii victorii. Unii construiesc podul; alții își pregătesc panglica.
Dacă politicienii vor invoca într-o zi rezultatele acestui demers, întrebarea corectă nu este cine strigă mai tare la televizor, ci cine a lucrat efectiv, când și cu ce documente. Valul Democrației, inițiatorii săi, cetățenii care au semnat și sprijinul juridic ulterior nu trebuie înghițiți de oportunismul vreunei sigle. Nici independența tuturor participanților nu trebuie presupusă automat: orice legătură politică relevantă trebuie verificată și explicată.
Întrebări pentru Parchetul General
Când a fost înregistrată prima plângere penală din această serie? Care este traseul procedural al sesizărilor depuse în decembrie 2025? De ce au fost gestionate inițial în registrul administrativ, potrivit acuzațiilor ALES? Ce anume s-a schimbat la 27 iulie? Ce comunicări au fost transmise petenților între decembrie și octombrie? Și de ce publicul a aflat abia acum despre urmărirea penală in rem? Acestea sunt întrebări la care un parchet poate răspunde fără să compromită ancheta.
Memoria nu se închide la registratură
Nu cerem condamnări la comandă și nu înlocuim instanțele cu indignarea. Cerem ceva mai elementar: o cronologie verificabilă, respectarea drepturilor petenților și răspunsuri instituționale inteligibile. Pentru că într-o democrație, cetățeanul nu ar trebui să devină specialist în procedură penală numai ca să afle ce s-a întâmplat cu hârtia pe care a depus-o.
Iar celor care abia acum au descoperit cele 600 de plângeri le rămâne o temă de casă: căutați oamenii, nu doar comunicatul. Înainte ca știrea să aibă titlu, a avut autori, semnături și drumuri făcute la Parchet. Această istorie merită spusă întreagă.