CBCRO NEWS / Mircea Bivol — ilustrație editorială realizată cu AI · Reutilizare cu atribuire CBCRO NEWS / Mircea Bivol și menționarea caracterului de ilustrație editorială satirică realizată cu AI. · Sursa imaginii
Există o sărăcie mai periculoasă decât aceea din buzunare: sărăcia de gândire, mai ales când vine la pachet cu aroganța celor care pretind că le înțeleg pe toate. După ce că suntem săraci, mai avem și prostul obicei de a râde de ceea ce nu avem răbdarea să înțelegem.
În 2024, Călin Georgescu prezenta «Hrană, Apă, Energie» ca program de țară, construit în jurul resurselor, agriculturii și producției. Dacă ar fi ajuns președinte, intenționa să promoveze acest program printr-un guvern. Ar fi trebuit întrebat cât costă, cum funcționează și ce investiții ar presupune. În schimb, o parte din presă a preferat să transforme dezbaterea într-un spectacol de bășcălie.
Unele afirmații ale lui Georgescu, inclusiv cele despre apă, meritau verificate și contestate. Dar una este să demontezi o afirmație greșită și alta să ridiculizezi orice idee asociată cu omul care a rostit-o. Câți dintre cei care râdeau au analizat efectiv programul?
Astăzi, China investește în desalinizare, purificare, reciclare și infrastructura apei. Beijingul nu a descoperit importanța apei în 2026; investea de mult în acest domeniu. Ironia rămâne: în China, apa înseamnă industrie și strategie; în România, discuția despre apă a fost acoperită adesea de râsete.
Și aici începe problema mai mare: sistemul politic românesc, cu rădăcini și continuități postcomuniste, își schimbă periodic culorile, dar păstrează reflexe de clientelism, traseism și împărțire a funcțiilor. Eu numesc fanariotă mentalitatea în care statul este moșie, bugetul este vistierie, iar cetățeanul este bun de chemat la vot și uitat după aceea. Numesc securistic reflexul de a trata adversarul ca pe un pericol de neutralizat, nu ca pe un competitor democratic.
FSN a fost una dintre rădăcinile importante ale politicii postcomuniste. Securitatea comunistă a fost desființată instituțional, dar România nu și-a încheiat pe deplin socotelile cu trecutul represiv. Au existat deconspirări și condamnări individuale, însă nu o judecare sistematică a întregului aparat. Această moștenire continuă să alimenteze neîncrederea.
Peste această moștenire se suprapune finanțarea politică a presei. Partidele primesc bani publici și cheltuiesc pentru presă și propagandă. Când finanțarea politică nu este transparentă, cetățeanul are dreptul să întrebe dacă asistă la jurnalism sau la publicitate deghizată. Nu fiecare jurnalist este cumpărat; tocmai de aceea relațiile financiare trebuie dezvăluite, iar comentariul separat de reclamă.
Și uite așa ajungem la trompetele de serviciu: nu la jurnalistul care verifică, ci la comentatorul pentru care adversarul taberei sale este automat ridicol sau suspect. Publicul primește comedie în locul dezbaterii, iar finanțatorii politici scapă de întrebările incomode.
În vreme ce noi râdem, factura crește. România a acumulat deficite bugetare mari și datorie publică în creștere. Nu fiecare împrumut este risipă, dar cetățeanul are dreptul să întrebe ce rămâne în urma lui: infrastructură, industrie, servicii mai bune sau doar dobânzi și promisiuni? Unde există contracte supraevaluate și deturnări, trebuie urmărite firmele, beneficiarii și transferurile, nu aruncate acuzații fără documente.
Georgescu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, cu peste două milioane de voturi. Nu câștigase încă Președinția. Pe 6 decembrie, întregul proces electoral a fost anulat. Curtea Constituțională a invocat afectarea integrității scrutinului. O asemenea decizie cere explicații convingătoare, transparență și răspundere instituțională; încrederea cetățenilor nu poate fi impusă prin decret.
La aproape doi ani de la acel scrutin, Georgescu se află în arest preventiv, fără o condamnare definitivă în dosarul respectiv. Procurorii trebuie să probeze acuzațiile, iar instanțele să decidă independent. O arestare preventivă nu este condamnare, cătușele nu sunt probe de vinovăție, iar prezumția de nevinovăție nu este rezervată celor pe care îi simpatizăm.
Mă revoltă transformarea privării de libertate într-un spectacol al revanșei. Dacă există tratament judiciar diferit în situații comparabile, el trebuie demonstrat prin motivări, probe și riscuri procesuale. Nimeni nu trebuie arestat doar pentru că deranjează puterea; dar nici declarat nevinovat numai pentru că o contestă.
Și mă întorc la apă. Dacă ar fi ajuns la putere, Georgescu ar fi putut încerca aplicarea programului său. Nu știm ce rezultate ar fi produs. Tocmai de aceea meritau discutate proiectele, costurile și beneficiile, nu numai personalitatea candidatului. În schimb, am rămas cu întrebări despre alegeri, cu dosare de judecat, cu datorii și cu probleme economice nerezolvate.
Ne declarăm mari strategi euroatlantici, dar apartenența la NATO și Uniunea Europeană nu ne scutește de obligația de a produce, investi și administra resursele. Nu există contradicție între parteneriatele occidentale și o economie românească mai puternică.
După ce că suntem săraci, mai avem și prostul obicei de a râde de ceea ce nu înțelegem. În timp ce noi ne hăhăim, alții investesc, produc și construiesc. Iar nota de plată nu ajunge la moderatorul care a râs cel mai tare, ci la cei care muncesc, plătesc taxe și dobânzi. O țară nu se ridică din râsetele celor care se cred deștepți, ci din munca celor care gândesc, verifică și construiesc.