La 16 octombrie 2026, Franța și Germania au convenit un compromis privind regulile europene pentru automobilele noi după 2035: reducere a emisiilor de CO₂ cu 90%, fără obligația compensării procentului rămas, în schimbul unor reguli «Made in Europe». Este un acord politic care necesită încă proceduri legislative europene, nu o modificare deja intrată în vigoare. Acesta este punctul de plecare factual al editorialului satiric de mai jos.
A fost odată o Germanie care producea automobile, exporta tehnologie și își alimenta fabricile cu energie relativ ieftină. Apoi au venit marii vizionari ai Europei. La Bruxelles s-a descoperit că prosperitatea industrială trebuie reinventată prin directive, certificate de carbon și termene stabilite politic.
La Paris, Emmanuel Macron vorbea despre autonomia strategică a Europei. La Berlin, politicienii germani își demonstrau autonomia strategică acceptând să depindă tot mai mult de deciziile Bruxellesului. Între timp, energia s-a scumpit, iar constructorii chinezi au câștigat teren.
Și uite așa, Germania, care cândva vindea lumii automobile, a ajuns să negocieze cu Franța viitorul motoarelor sale. Domnule Macron, ne permiteți, vă rugăm frumos, să mai fabricăm câte un Mercedes cu motor diesel? Promitem să nu-l pornim lângă Comisia Europeană!
Germania și Franța alocă resurse importante sprijinirii Ucrainei în războiul declanșat de invazia Rusiei. În același timp, industria germană suportă costurile transformării energetice și ale desprinderii de vechile relații comerciale cu Rusia. Dependența de gazul rusesc avea riscuri strategice evidente, dar întrebarea economică rămâne: cine a calculat costul cumulat al tuturor acestor decizii?
Iar acum apare Friedrich Merz. Un politician cu destule decizii discutabile, dar care, în problema automobilelor, încearcă să redeschidă discuția despre flexibilitatea tehnologică. Nu știm dacă asistăm la o schimbare profundă sau doar la o ajustare sub presiunea constructorilor auto.
Germania a susținut reguli pe care acum dorește să le relaxeze. Întâi votezi constrângerile, apoi negociezi excepțiile, iar la final organizezi o conferință de presă pentru a sărbători libertatea recuperată.
Germania nu a devenit Bulgaria. Dar pentru o economie care și-a construit prestigiul pe inginerie și competitivitate, este o ironie amară să trateze drept succes diplomatic posibilitatea de a continua să producă motoarele care au făcut-o celebră.
Poate că Merz începe să înțeleagă ceva ce muncitorul german știe de mult: dacă închizi o fabrică, nu o redeschizi cu un comunicat de presă. Dacă pierzi furnizori și specialiști, nu îi recuperezi printr-o rezoluție europeană.
Europa voia să salveze planeta. Ar fi bine să se asigure că, până atunci, mai are și cine să producă ceva pe continent.