Într-o parte, banii publici destinați termoficării Timișoarei. În cealaltă, banii unui om de afaceri din Buzău, județul asociat carierei politice a lui Marcel Ciolacu.
Într-o parte, administrația fostului primar Dominic Fritz, lider USR, partid din aceeași zonă politică în care s-a afirmat și Nicușor Dan. În cealaltă, Călin Georgescu, fost candidat la Președinție, cunoscut pentru discursul său suveranist.
La Timișoara, DNA cercetează presupusa schimbare ilegală a destinației a aproape 68 de milioane de lei. Nu există, din informațiile publice disponibile, o punere sub acuzare a lui Fritz.
În dosarul Georgescu, DIICOT a formulat acuzații, iar instanța a dispus arestarea preventivă. Ulterior, o instanță a decis înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu, soluție care nu era definitivă la 13 octombrie.
Nu putem afirma că omul de afaceri buzoian a beneficiat de protecție politică sau că Fritz a beneficiat de protecția procurorilor. Dar putem întreba cine verifică imparțialitatea instituțiilor și cum sunt explicate public diferențele dintre măsurile dispuse.
Când este vorba despre banii unui cetățean, justiția poate ajunge la arest preventiv. Când este vorba despre milioane din fonduri publice, cercetarea poate rămâne asupra faptelor. De ce?
Răspunsul nu se găsește numai în valoarea prejudiciilor. Se găsește în probe, în riscurile procesuale, în momentul în care a ajuns fiecare anchetă și în motivările judecătorilor.
Dar tocmai aceste explicații trebuie cerute. Pentru că banul public nu este mai puțin important decât averea privată, iar libertatea unui om nu trebuie să depindă de ideile sale politice.
O justiție egală nu înseamnă să arestezi pe toată lumea. Înseamnă să aplici aceeași lege tuturor și să poți demonstra acest lucru.