Golful Persic trimite din nou mai mult țiței spre piața mondială, dar revenirea nu înseamnă pace energetică și nici carburant ieftin. Exporturile de petrol ale principalilor producători din Orientul Mijlociu sunt estimate la 12,8 milioane de barili pe zi în septembrie 2026, cel mai ridicat nivel de la începutul războiului SUA–Israel cu Iranul, la 28 februarie. Cifra vine din datele preliminare Kpler citate de Reuters. În februarie, înaintea șocului, regiunea exporta 18,8 milioane de barili pe zi. Așadar, recuperarea lasă încă un gol de 6 milioane de barili zilnic, adică aproape 32%.
Revenire spectaculoasă, dar de pe fundul prăpastiei
Arabia Saudită ar urma să livreze aproximativ 5,4 milioane de barili pe zi în septembrie, față de 2,446 milioane în august. Creșterea calculată de CBCRO News este de circa 121%. Prin terminalul Ras Tanura, fluxul a urcat de la 929.000 la aproximativ 3,6 milioane de barili pe zi, aproape de patru ori mai mult într-o lună. Totuși, Ras Tanura rămâne cu 2,811 milioane de barili pe zi sub nivelul de 6,411 milioane din februarie, o diferență de aproape 44%.
| Indicator | Nivel recent | Comparație |
|---|---|---|
| Exporturi regionale | 12,8 mil. b/zi | 18,8 mil. în februarie; minus 31,9% |
| Arabia Saudită | 5,4 mil. b/zi | 2,446 mil. în august; plus 120,8% |
| Ras Tanura | 3,6 mil. b/zi | 0,929 mil. în august; plus 287,5% |
| Flux prin Hormuz | 7,4 mil. b/zi | 21,6 mil. în T4 2025; minus 65,7% |
Strâmtoarea Hormuz ar urma să transporte în septembrie aproximativ 7,4 milioane de barili pe zi. Este mai bine decât media de 4,9 milioane din trimestrul al doilea, estimată de Energy Information Administration, dar rămâne departe de cele 21,6 milioane din trimestrul al patrulea al lui 2025. Diferența este importantă: piața a recuperat o parte din volum, nu și infrastructura sigură, predictibilă și ieftină de dinaintea războiului.
De ce țițeiul mai mult nu înseamnă motorină suficientă
Agenția Internațională pentru Energie estima, în raportul din septembrie, că exporturile nete de motorină și gasoil din Golf au fost de numai 390.000 de barili pe zi în august, puțin peste un sfert din nivelul antebelic. Exporturile de produse rafinate și GPL erau cu 3,7 milioane de barili pe zi, sau aproape 60%, sub februarie. Aici se rupe povestea optimistă. Un tanker cu țiței nu ajunge direct la pompa din România: petrolul trebuie transportat, asigurat, rafinat și distribuit. Dacă rafinăriile ori rutele pentru produse finite rămân blocate, cantitatea suplimentară de țiței nu repară imediat lipsa de motorină.
IEA mai arată că stocurile mondiale observate au scăzut cu 507 milioane de barili din februarie până în august, un consum mediu al tamponului de 2,8 milioane de barili pe zi. În august, retragerea a fost de încă 95 de milioane. Cu alte cuvinte, piața a trecut lunile de criză arzând din rezerve. Când rezerva scade, orice atac, blocaj de conductă sau eșec diplomatic se vede mai repede în cotație, apoi în costul transportului.
Piața a primit vestea cu o mână și riscul cu cealaltă
La 27 septembrie, ora 22:02 GMT, contractele Brent urcaseră cu 1,82 dolari, sau 1,74%, la 106,14 dolari pe baril. WTI era la 93,55 dolari, plus 1,14 dolari sau 1,23%, după ce Reuters a relatat că președintele american Donald Trump a respins un acord propus de Iran pentru încheierea conflictului și redeschiderea Hormuzului. Prețul a crescut tocmai în seara în care datele fizice arătau exporturi mai mari. Nu este o contradicție: traderii prețuiesc barilul de azi, dar și probabilitatea ca ruta de mâine să fie din nou lovită.
Limita datelor și factura românească
Cifrele din septembrie sunt preliminare și provin din monitorizarea navelor. Reuters precizează că estimarea nu include toate vasele care ar putea traversa cu transponderele AIS oprite. EIA avertizează separat că, după februarie 2026, semnalele AIS din Hormuz au devenit deosebit de nesigure, iar volumele sunt revizuite frecvent. Certitudinea este direcția revenirii. Mărimea exactă se poate schimba. Afirmația că exporturile au revenit complet ar fi însă falsă chiar și în scenariul optimist.
Pentru România, legătura trece prin cotația internațională, costurile de transport și marjele de rafinare. Un Brent la peste 106 dolari și motorină rară înseamnă presiune pe prețul de la pompă, iar pompa intră apoi în factura camionului, a agricultorului și a magazinului. Nu fiecare creștere de un dolar se transferă mecanic și imediat în leu pe litru; cursul valutar, taxele, contractele și stocurile locale contează. Dar direcția costului este clară: mai mult țiței atenuează șocul, nu îl șterge.
Perspectiva CBCRO News
Se poate anunța o revenire și, în același timp, să spui adevărul întreg: piața încă primește cu aproape 6 milioane de barili pe zi mai puțin decât în februarie, motorina din Golf rămâne la o fracțiune din nivelul antebelic, iar stocurile au pierdut 507 milioane de barili. Cine plătește? Mai întâi transportatorul. Apoi firma care primește marfa. La urmă, omul de la raft. Diplomația numără comunicate; economia numără barilii care chiar trec. Iar rezervorul nu votează moțiuni de pace.