CBCRO MEDIA · © CBCRO MEDIA. Utilizare editorială cu atribuire. · Sursa imaginii
Prostia urlă, Antena încasează. La Asia Express – Drumul Mătăsii, spectacolul nu este numai concursul, ci și felul în care tupeul, aroganța și mârlănia ajung ambalate drept divertisment. În centrul criticii mele sunt Maurice Munteanu și Raluca Bădulescu. Nu mă interesează cât costă hainele lor ori câte apariții televizate au. Mă interesează comportamentul pe care îl afișează în fața gazdelor și a publicului.
Mama și bunica te învățau: nu vorbi cu gura plină; termină de mâncat și apoi vorbește; nu deranja omul de lângă tine; când intri în casa altuia, respectă gazda. Asta însemnau cei șapte ani de acasă. Nu o diplomă, nu un contract cu televiziunea, ci educația elementară pe care o porți cu tine oriunde mergi.
La academia de Kung Fu din China, instructorii le-au cerut concurenților să păstreze liniștea în timpul mesei, să vorbească după ce termină de mâncat și să nu deranjeze copiii care se odihneau. Reguli ale casei, nu o ofensă adusă libertății vreunui invitat. În fața copiilor obișnuiți cu disciplina, unii adulți au ales vociferările. Bipul ascunde înjurătura, nu și bădărănia.
Să nu îi amestecăm pe toți concurenții. Din ceea ce am văzut, Gabi Torje, Alexuc și alți participanți au înțeles cererile instructorilor și le-au respectat. Aceleași probe, aceeași oboseală, dar reacții diferite. Așadar, nu dificultatea concursului îi obligă pe oameni să se poarte grosolan.
Maurice Munteanu, în schimb, a vorbit tare și a comentat în timpul nopții, tulburând liniștea celor care încercau să se odihnească, așa cum am urmărit în emisiune. Ce eroism este să vorbești peste ceilalți, când ți se cere numai să păstrezi liniștea? Nici măcar nu era o probă: era o cerință simplă de respect față de casa în care fusese primit.
Raluca Bădulescu are dreptul să nu mănânce un aliment care nu îi place. Dar a vorbi disprețuitor despre mâncarea chinezească, prezentând-o drept «mizerii», și a invoca în schimb țigara și cafeaua nu înseamnă rafinament. Oamenii aceia mănâncă acele preparate, au tradițiile lor și te găzduiesc. Refuzi politicos și mergi mai departe. Nu ai nevoie să îți transformi disprețul într-o replică de televiziune.
Iar Antena 1 ar trebui să explice ce mesaj transmite atunci când face spectacol din preferința pentru țigară. Fumatul este nociv, iar campaniile de prevenție încearcă să-l descurajeze. Dacă televiziunea a încasat bani pentru anumite campanii antifumat, contractele și sumele trebuie documentate; nu le inventez. Dar întrebarea rămâne: ce coerență există între mesajul de sănătate publică și promovarea unor asemenea replici?
Poți purta haine de lux, poți avea diplome și o carieră strălucită. Dacă deschizi gura și lași să iasă dispreț și vulgaritate, garderoba nu îți mai salvează imaginea. Eu admir femeia care intră într-o încăpere și aduce lumină prin finețe, curățenie sufletească și respect, nu prin prețul ținutei. Aceeași exigență o am față de bărbați. Educația nu are gen și nu se cumpără.
După 1989, România a câștigat libertatea, dar prea des a ajuns să confunde tupeul cu eroismul, aroganța cu succesul și nesimțirea cu personalitatea. Mârlănia și bădărănia au primit microfon, reflectoare și statut de vedetă. Nu toți românii au renunțat la educație, dar prea multe modele publice au făcut din lipsa ei o rețetă de notorietate. Televiziunea nu a inventat aceste comportamente; le poate însă normaliza atunci când le răsplătește cu audiență.
Am văzut prin Europa exportul acestui balcanism dâmbovițean de paradă: români care își înjură colegii, gazdele ori străinii chiar în fața lor, în limba română, convinși că nu sunt înțeleși. Numai că unii străini au învățat deja înjurăturile noastre, iar ceilalți pricep disprețul din ton și gesturi. Nu pașaportul românesc ne face de râs, ci comportamentul celor care confundă limba maternă cu un paravan pentru insultă.
Șmecheria aceasta se învață uneori în familie, alteori în anturaj, dar și de la televizor, unde personaje gălăgioase sunt transformate în modele. Când asemenea ieșiri sunt tolerate și promovate, cei care le practică pot ajunge să se admire singuri în propria vulgaritate, convinși că au dat o lecție lumii. De fapt, au arătat cum nu trebuie să se poarte un oaspete. Antena 1 răspunde pentru ceea ce selectează, montează și pune în vitrină.
Nadia Comăneci și Gheorghe Hagi au făcut cunoscută România prin muncă, talent și performanță, nu printr-un concurs de înjurături în fața străinilor. Nici ei nu au fost oameni fără nervi ori fără momente dificile. Dar există o diferență între emoția competiției și transformarea vulgarității în spectacol. Iar România are milioane de oameni decenți, muncitori și educați, care nu merită reprezentați de câțiva bădărani.
Nu cer cenzură. Cer discernământ. Un popor nu devine mare prin celebrități zgomotoase și nici prin cultivarea parazitismului social, ci prin educație, disciplină, muncă și respect. O națiune care își așază pe piedestal aroganța și disprețul își sabotează viitorul. Șapte ani de acasă nu înseamnă să taci de frică; înseamnă să știi când să vorbești, cum să vorbești și când să respecți liniștea celuilalt.
Prostia nu urlă întotdeauna de durere. Uneori urlă numai ca să fie băgată în seamă. — Bivol Mircea
P.S. Măreția unei națiuni nu se măsoară în numărul de vedete pe care le produce, ci în calitatea oamenilor pe care îi educă. Nu oamenii care construiesc sunt povara societății, ci comportamentele care glorifică disprețul, lenea morală și lipsa de respect.