În dosarul DIICOT în care Călin Georgescu este cercetat pentru presupusa implicare într-o înșelăciune de aproximativ 1,1 milioane de euro, hotărârile instanțelor au scos la iveală interpretări diferite asupra acelorași acuzații și asupra necesității arestării preventive.
La 26 octombrie 2026, judecătorul Claudiu-Eduard Corobană de la Tribunalul București a respins solicitarea DIICOT de prelungire a arestului preventiv și a dispus control judiciar pentru 60 de zile, începând de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Cu numai trei zile înainte, la 23 octombrie, Curtea de Apel București decisese, printr-un complet de divergență, că Georgescu trebuie să rămână în arest, respingând înlocuirea măsurii cu arestul la domiciliu.
Cele două hotărâri privesc cereri procesuale diferite, dar ridică aceeași întrebare fundamentală: care sunt probele și riscurile concrete care justifică privarea de libertate?
Judecătorul Corobană: acuzațiile noi nu sunt susținute de probe suficiente
În motivarea hotărârii din 26 octombrie, magistratul a analizat inclusiv susținerile DIICOT privind verificarea tehnică a locuinței lui Georgescu din Mogoșoaia, în scopul identificării unor dispozitive de supraveghere.
Judecătorul a constatat că materialul probator indicat de procurori nu demonstrează intenția inculpatului de a determina alterarea datelor informatice, perturbarea sistemelor informatice sau distrugerea unor mijloace de probă.
În consecință, instanța a apreciat că nu este demonstrat temeiul suplimentar de arestare invocat în legătură cu presupusa săvârșire a unor noi infracțiuni.
Tribunalul nu a exclus suspiciunea rezonabilă privind faptele principale de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat. A considerat însă că riscurile procesuale actuale nu justifică prelungirea arestării.
Judecătorul a invocat inclusiv vechimea faptelor cercetate, lipsa indiciilor privind continuarea activității infracționale după ianuarie 2022 și absența unor dovezi concrete privind încercările de influențare a probelor.
Curtea de Apel: argumentele unui complet anterior care a decis arestarea
Pentru a înțelege diferențele de interpretare, trebuie examinată și motivarea hotărârii anterioare prin care Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă.
Potrivit motivării prezentate de Mediafax la 7 octombrie, judecătorii Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry și Dragoș-Valentin Mirea au apreciat că există un risc actual de sustragere de la urmărirea penală.
Majoritatea a luat în considerare mai multe elemente:
• Conversații atribuite lui Georgescu despre identificarea unei locuințe în Italia.
• Discuții privind posibilitatea solicitării azilului politic.
• Documente cu aparență diplomatică descoperite la percheziții, a căror autenticitate sau valoare oficială a fost pusă sub semnul întrebării.
• Echipamente de bruiaj identificate de anchetatori.
• Elemente privind presupusa participare a inculpatului la mecanismul financiar investigat.
Pentru cei doi judecători, aceste împrejurări, analizate împreună, justificau concluzia existenței unui risc concret de sustragere.
Opinia separată: judecătoarea Cristina Grecu a contestat necesitatea arestării
Judecătoarea Cristina Grecu a interpretat diferit materialul probator.
În opinia separată, magistratul a apreciat că discuțiile despre o locuință în Italia și existența unor echipamente de bruiaj nu demonstrează, prin ele însele, intenția de a fugi.
Un argument important a fost faptul că unele conversații erau cunoscute anchetatorilor încă din 2025, în timp ce arestarea a fost solicitată în septembrie 2026.
Judecătoarea a evidențiat și susținerea apărării potrivit căreia Georgescu călătorise în străinătate și revenise în România, fără ca procurorul să combată această împrejurare.
Opinia separată a semnalat, de asemenea, neconcordanțe în declarațiile persoanei vătămate și probleme privind verificabilitatea unor conversații depuse la dosar.
Aceste constatări nu echivalează cu o achitare, dar arată că inclusiv în interiorul Curții de Apel au existat diferențe semnificative în aprecierea necesității arestării.
23 octombrie: un nou complet de divergență menține arestarea
La 23 octombrie, un alt complet al Curții de Apel București a examinat contestația DIICOT împotriva unei hotărâri a Tribunalului București prin care fusese admisă înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Completul inițial era format din judecătorii Cristian Dumitru și Daniela Maria Manolache.
Deoarece aceștia au avut opinii diferite, a fost introdusă în complet judecătoarea Andreea Ionescu.
Prin vot majoritar, instanța a admis contestația DIICOT și a respins cererea de înlocuire a arestului preventiv.
Motivarea integrală a acestei hotărâri nu a putut fi verificată din sursele publice consultate. În consecință, argumentele completului din 7 octombrie nu pot fi prezentate drept motivarea completului din 23 octombrie.
Întrebarea esențială: ce anume justifică menținerea în arest?
Existența unor soluții diferite nu dovedește automat o încălcare a legii.
Tribunalul și Curtea de Apel pot aprecia diferit probele și riscurile procesuale, iar situația juridică se poate modifica de la o cerere la alta.
Totuși, fiecare hotărâre trebuie să explice concret de ce o măsură preventivă este necesară și proporțională.
Dacă un judecător constată lipsa unor probe privind influențarea anchetei, iar o instanță superioară consideră necesară continuarea arestării, motivarea acesteia trebuie să permită identificarea argumentelor care justifică diferența de apreciere.
Autoritatea unei hotărâri judecătorești nu înlocuiește obligația de motivare.
CBCRO NEWS | Concluzie editorială
Cazul Georgescu arată cât de importantă este transparența motivărilor judiciare, mai ales atunci când judecătorii ajung la concluzii diferite privind libertatea aceleiași persoane.
Publicul trebuie să poată înțelege nu doar cine a decis arestarea, ci și de ce.
În acest dosar, există argumente formulate atât pentru menținerea arestării, cât și pentru aplicarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive.
Disputa trebuie soluționată pe baza probelor, a riscurilor procesuale și a legii, nu a notorietății inculpatului sau a preferințelor politice.
Justiția nu trebuie să fie unanimă în fiecare dosar. Dar trebuie să fie motivată, verificabilă și egală pentru toți.