CBCRO NEWS – ilustrație generată cu AI · Ilustrație originală generată cu AI pentru CBCRO NEWS
Faci facultate, masterat, doctorat, susții examene și urmezi cursuri de perfecționare pentru ca într-o zi să fii trântit la pământ și lovit cu pumnii fiindcă ți-ai făcut meseria? Aici am ajuns? Aceasta este România europeană? Mă uit la imaginile profesorului agresat la Timișoara și simt scârbă față de violență și degradarea respectului pentru educație.
Aceasta este România lor. A tuturor!
Aceasta este România lui Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, George Simion și Diana Șoșoacă. Este România PSD, PNL, USR, AUR, SOS România și a tuturor formațiunilor care au participat, din poziții diferite, la viața politică. PSD, cu lunga sa prezență la guvernare după 1989, are de răspuns la întrebări privind instituțiile și politicile publice. Nu toți au guvernat la fel de mult și nu poartă aceeași responsabilitate. Unii vorbesc despre stabilitate, alții despre reformă, europenism sau suveranitate. Dar cine apără profesorul, medicul, inginerul, omul cinstit?
Timișoara. Un profesor și familia care a venit să facă dreptate cu pumnii
Pe 14 octombrie 2026, la Școala Gimnazială nr. 15 din Timișoara, un profesor de educație fizică a fost agresat după un conflict cu un elev de clasa a V-a. Potrivit relatărilor, elevul s-a întors cu membri ai familiei. Profesorul a fost lovit și trântit la pământ, suferind leziuni ce au necesitat cinci-șase zile de îngrijiri medicale. Tatăl elevului, de 39 de ani, și fratele acestuia, de 16 ani, au fost arestați preventiv; comunicatul Parchetului menționează trei persoane față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Mama a susținut că profesorul ar fi agresat anterior copilul, acuzație care trebuie verificată. Dar chiar dacă s-ar confirma, de când o nedreptate justifică o alta? Nimeni nu are dreptul să înlocuiască ancheta și judecata cu pumnii. Persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Reziliență împotriva Rusiei. Dar cine ne apără acasă?
Ni se vorbește despre securitate, amenințări hibride, dezinformare și sprijinul pentru Ucraina. Nu neg agresiunea Rusiei și nici necesitatea apărării naționale. Întreb însă cine protejează profesorul la școală, medicul în camera de gardă și cetățeanul care respectă legea. Ce valoare are reziliența dacă siguranța cotidiană lipsește? Reziliența începe acolo unde omul se simte protejat de lege, nu abandonat în fața celui mai agresiv.
Fabricile de diplome, impostura și disprețul pentru educație
Diplomele pot deveni decorații, iar suspiciunile de plagiat și impostură subminează încrederea în competență. Dar niciun titlu nu înlocuiește caracterul. Profesorul, medicul și inginerul nu sunt infailibili și trebuie să poată fi criticați. A critica este un drept. A lovi pentru că nu îți convine ce spune cineva este o agresiune. Libertatea nu este dreptul de a umili sau violenta.
România justiției televizate
Dosarele penale devin spectacol, politicienii comentează anchete, iar verdictul public precedă uneori hotărârea instanței. Cum să ceri respect față de lege fără încredere în aplicarea ei egală? Suspiciunile privind ordine politice, corupție, protejarea infractorilor sau traficul de droguri trebuie investigate, nu transformate automat în verdicte. Cetățeanul cinstit nu ar trebui să considere emigrarea singura cale către liniște. Am plecat și eu din România și știu ce înseamnă să privești de la distanță o țară de care rămâi legat.
Domnule ministru Mihai Dimian, ce faceți concret?
Ministrul a condamnat public agresiunea și a vorbit despre protecție juridică și sprijin pentru cadrele didactice. Dar ce măsuri concrete urmează? Cum este controlat accesul persoanelor agresive în școli? Cine răspunde pentru siguranța profesorilor și ce sprijin juridic și psihologic primesc victimele? Educația nu se face sub amenințarea pumnului.
Statul corupt care se prezintă drept virgină morală
Dar ce să mai cer de la un stat care se înfățișează în fața cetățeanului ca o fecioară neprihănită, predicând moralitatea, legalitatea și adevărul, în timp ce scandalurile de corupție revin de la o guvernare la alta? Datoriile publice se rostogolesc, responsabilitatea se pasează, iar nota de plată ajunge la cetățean. Nu orice politician este corupt și nu orice acuzație este adevărată. Tocmai de aceea avem nevoie de instituții independente și răspundere verificabilă, nu de justiție televizată. Nu poți cere respect pentru lege numai celor de jos în timp ce cei de sus evită răspunderea politică.
România în care femeia trebuie să lupte pentru dreptul de a spune NU
Să nu uităm femeile amenințate, bătute, violate sau ucise de bărbați care confundă relația cu proprietatea. Femeile care vor să divorțeze, să plece, să iubească din nou, să trăiască fără frică. De când iubirea este contract de proprietate? Mentalitatea «pe drum mergeau un om și o femeie» sugerează absurd că femeia nu ar fi om. Nu este tradiție de apărat, ci dominație de respins. Violența domestică și încălcarea ordinelor de protecție cer intervenții reale, nu numai discursuri. Femeia nu datorează nimănui iubire, sex, obediență sau continuarea unei relații. Are dreptul să spună NU.
Constituția garantează. Dar cine protejează?
Articolul 1 alineatul (3) consacră România ca stat de drept și demnitatea umană ca valoare supremă. Articolul 16 alineatul (2): «Nimeni nu este mai presus de lege.» Articolul 22 alineatul (1) garantează dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. Articolul 26 alineatul (2) recunoaște dreptul persoanei de a dispune de ea însăși, în limitele constituționale. Infracțiunile individuale nu dovedesc automat încălcarea Constituției de către stat. Dar când avertismentele sunt ignorate ori protecția nu este aplicată, răspunderea instituțională trebuie cercetată. Drepturile nu trebuie să rămână simple formule rostite la ceremonii.
România europeană nu este un slogan electoral
Domnilor Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, George Simion și doamnă Diana Șoșoacă: viitorul nu se construiește doar în Parlament, la Cotroceni sau în studiouri TV. Se construiește în clasă, în spitale și în siguranța locuinței. Nu cer privilegii pentru profesori și nici infailibilitate. Cer respectarea legii și cercetarea corectă a oricărei greșeli.
Dar ce să mai cer de la un asemenea stat?
Ce să cer de la un stat despre care am ajuns să cred că a construit un sistem piramidal de supunere în locul unei societăți de cetățeni liberi? Un stat în care datoriile sunt rostogolite, scandalurile de corupție revin, iar protecția cetățeanului pare uitată. Integrarea europeană și apartenența la alianțe nu pot fi scuze pentru abuzuri interne. Europa trebuie să însemne libertate, demnitate și egalitate în fața legii. Dacă partidele își dispută puterea în timp ce cetățeanul își dispută supraviețuirea, riscăm să confundăm democrația cu un club politic închis. Un stat care cere supunere, dar nu poate garanta protecție, are o problemă de legitimitate. Profesorul trântit la pământ nu avea nevoie de încă un discurs despre reziliență, ci de siguranță.
Când ne obișnuim cu violența, pierdem mai mult decât respectul
Cât de civilizată este o țară în care omul care încearcă să educe un copil trebuie să se teamă de familia acestuia? Simt scârbă față de violență, față de disprețul pentru educație, față de ideea că pumnul poate înlocui argumentul. Dar cel mai mult mă tem că într-o zi asemenea incidente nu ne vor mai revolta. O societate nu începe să moară atunci când apar primii oameni care își fac dreptate cu pumnii. Începe să moară atunci când ceilalți se obișnuiesc să privească.